Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfală pe sub arcada monumentului a personalității/personalităților astfel onorate.
Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.: Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus).
De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.: Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]).Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfală pe sub arcada monumentului a personalității/personalităților astfel onorate.
Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.: Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus). De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.: Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]).
Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.: Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus).
De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.: Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]).Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfală pe sub arcada monumentului a personalității/personalităților astfel onorate.
Arcul de Triumf este un tip special de monument, a cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e. Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea trecerii triumfală pe sub arcada monumentului a personalității/personalităților astfel onorate.
Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani, în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.: Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius Severus). De asemenea, edificarea arcelor de triumf în provinciile cucerite au avut ca scop manifestarea puterii imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.: Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]).
Petre Antonescu (1863 – 1965)
Peste patru ani, în 1922 s-a luat hotărârea înlocuirii arcului de triumf din 1918 cu unul realizat tot din lemn, până la găsirea fondurilor necesare edificării unui monument permanent care să comemoreze eroismul ostașilor români și totodată să amintească de semnificația deosebit de importantă pentru istoria națională al acestui act politic. După încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca primii suverani ai României reîntregite, comisia desemnată pentru realizarea serbărilor dedicate încoronării l-a însărcinat pe arhitectul Petre Antonescu în vederea realizării unui arc de triumf impunător pe măsura importanței evenimentului. Însă, din cauza timpului scurt, monumentului i s-au realizat doar baza și scheletul din beton armat, exteriorul fiind îmbrăcat în pânză și decorat cu statui și basoreliefuri din ipsos. Această stare a determinat o degradare progresivă în timp a monumentului care ajunsese în 1930 o ”construcție incomodă” pentru imaginea orașului
De abia în 1932 s-a decis realizarea integrală a monumentului din materiale durabile, definitive, astfel Arcul de Triumf a fost îmbrăcat în calcar, marmură de Rușchița și mozaic. Arcul de Triumf a fost inaugurat în 1936 – an în care s-au inaugurat Parcul ”Regele Carol II” (actual, Parcul ”Regele Mihai I”) și Muzeul Satului (actual, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”), în cadrul manifestării celei de-a doua ediții ”Luna Bucureștilor”. Pentru edificarea construcției din materiale durabile a fost ales tot arhitectul Petre Antonescu care a conceput monumentul în spiritul stilistic al vremii, de o manieră sobră, caracteristică curentului modernist specific deceniilor 4 și 5 ale secolului XX. Astfel, dacă stilul versiunii din 1922 era tributar eclectismului, fiind caracterizat de o abundență de decorații (sculpturi colosale și basoreliefuri) cu tentă barocă, versiunea finală din 1936 este o construcție funcționalistă, având o decorație dedicată, exclusiv simbolistă.
Arcul de Triumf prezintă o singură arcadă interioară pe fațadă și două arcade mici pe laturile de acces în interiorul picioarelor monumentului.
Dimensiunile construcției – de două ori mai mici decât ale monumentului din Paris – sunt: 27 de metri înălțime, 26 de metri lățime și 16 metri înălțimea arcadei interioare. Accesul pe terasa monumentului se face pe interiorul picioarelor prin intermediul a 328 de trepte (164 pe fiecare picior). Interiorul Arcului de Triumf este împărțit pe 6 niveluri, parcursul scărilor fiind întrerupt de podesturi. Nivelul 4 cuprinde două camere (câte una pe fiecare picior) iar la ultimul nivel (6) se află un atic (cameră dispusă deasupra arcadei interioare a monumentului).
Decorația exterioară a Arcului de Triumf cuprinde:
- Pe fațada de nord se află două medalioane cu valoare de simbol, numite ”Bărbăție”, autor Ion Jalea și ”Credință”, autor Constantin Baraschi; deasupra celor două medalioane se află câte două basoreliefuri, alegorii ale Victoriei; pe frontonul fațadei de nord (deasupra acestora decorații) se află o inscripție amintind de încoronarea suveranilor (Ferdinand și Maria) de la Alba Iulia: „LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII FERDINAND I DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR ȘI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREȘTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA”;
- Pe fațada de sud se află două medalioane conținând efigiile suveranilor României: în partea stângă, Regina Maria și în partea dreaptă, Regele Ferdinand I; deasupra acestor efigii se află, simetric și identic față de fațada nordică, două alegorii ale Victoriei; pe frontonul fațadei de sud (deasupra acestor decorații) se află o inscripție amintind de victoria armatelor române în Primul Război Mondial: „DUPĂ SECOLE DE SUFERINȚE CREȘTINEȘTE ÎNDURATE ȘI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ȘI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGII NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA”;
- Pe latura de est se află o inscripție cuprinzând un elogiu adresat oamenilor politici și de cultură care au contribuit la realizarea Unirii: „GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ȘI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAȚIONALĂ” iar dedesubt se află o placă de marmură – copie, realizată la restaurarea monumentului din 2012 – conținând un extras din Cuvântarea Regelui Carol I la ieșirea din Catedrala de la Alba Iulia: Alba Iulia 15 octombrie 1922, ROMÂNI, CU ADÂNCĂ EMOȚIUNE PRIMESC ÎN CHIP SOLEMN ACEASTĂ COROANĂ MOȘTENITĂ DE LA NEUITATUL ȘI ÎNȚELEPTUL MEU UNCHI CA UN SIMBOL AL VITEJIEI ROMÂNEȘTI ȘI AL UNIRII ÎNTRE DOMN ȘI ȚARĂ. PLINĂ DE STRĂLUCIRE S’A AȘEZAT ACUM 41 DE ANI PE CAPUL PRIMULUI REGE DUPĂ RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ ȘI PROCLAMAREA REGATULUI. ATOTPUTERNICUL NE’A ÎNVREDNICIT S’O VEDEM ȘI MAI STRĂLUCITĂ ASTĂZI CÂND ÎN URMA GRELELOR LUPTE PURTATE DE ÎNTREAGA SUFLARE ROMÂNEASCĂ, EA SIMBOLIZEAZĂ ÎNDEPLINIREA ACELUI MARE ȘI SFÂNT DOR SECULAR: UNIREA TUTUROR ȚĂRILOR LOCUITE DE ROMÂNI. DEA DOMNUL CA ACEASTĂ COROANĂ ÎMPREUNĂ CU ACEEA A SCUMPEI MELE SOȚII ȘI VREDNICĂ TOVARĂȘĂ DE MUNCĂ ȘI SUFERINȚĂ PENTRU BINELE CREȘTINESC SĂ ÎNCUNUNEZE DIN NEAM ÎN NEAM PE IUBIȚII NOȘTRI URMAȘI ÎNTR’O ROMÂNIE PURUREA GLORIOASĂ ȘI FERICITĂ. SUS INIMELE! ȘI SĂ GLĂSUIM DUPĂ CHIPUL STRĂMOȘILOR. ACEASTA ESTE ZIUA PE CARE A FĂCUT-O DOMNUL SĂ NE BUCURĂM ȘI SĂ NE VESELIM ÎNTR’ÂNSA ȘI UNII PE ALȚII SĂ NE ÎMBRĂȚIȘĂM, SĂ ZICEM ”FRAȚILOR” ȘI CELOR CE NE URĂSC PE NOI, SĂ UITĂM TOATE PENTRU SFÂNTA UNIRE. AȘA SĂ FIE! FERDINAND” ;
- Pe latura de vest se află o inscripție cuprinzând un elogiu adresat eroilor militari care au luptat pentru Unire: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ” iar dedesubt se află o placă de marmură – copie, realizată la restaurarea monumentului din 2012 – conținând un extras din Cuvântarea Regelui Ferdinand I în fața trupelor, la intrarea oficială a României în război: ”ROMÂNI, RĂZBOIUL CARE DE DOI ANI A ÎNCINS TOT MAI TARE HOTARELE NOASTRE A ZDRUNCINAT ADÂND VECHIUL AȘEZĂMÂNT AL EUROPEI ȘI A INVEDERAT CA PENTRU VIITOR NUMAI PE TEMEIUL NAȚIONAL SE POATE ASIGURA VIAȚA PAȘNICĂ A POPOARELOR. PENTRU NEAMUL NOSTRU EL A ADUS ZIUA AȘTEPTATĂ DE VEACURI DE CONȘTIINȚA NAȚIONALĂ, ZIUA UNIRII LUI. DUPĂ VREMURI ĂNDELUNGATE DE NENOROCIRI ȘI GRELE ÎNCERCĂRI ÎNAINTAȘII NOAȘTRI AU REUȘIT SĂ ÎNTEMEIEZE STATUL ROMÂN PRIN UNIREA PRINCIPATELOR PRIN RĂZBOIUL INDEPENDENȚEI PRIN MUNCA LOR NEOBOSITĂ PENTRU RENAȘTEREA NAȚIONALĂ. ASTA ZI NE ESTE DAT NOUĂ SĂ ÎNTREGIM OPERA LOR ÎNCHEGÂND PENTRU TOTDEAUNA CEEA CE MIHAI VITEAZU A ÎNFĂPTUIT NUMAI PENTRU O CLIPĂ, UNIREA ROMÂNILOR DE PE CELE DOUĂ PĂRȚI ALE CARPAȚILOR. DE NOI ATÂRNĂ ASTĂZI SĂ SCĂPĂM DE STĂPÂNIREA STREINĂ PE FRAȚII NOȘTRI DE PESTE MUNȚI ȘI DIN PLAIURILE BUCOVINEI UNDE ȘTEFAN CEL MARE DOARME SOMNUL LUI DE VECI. ÎN NOI, ÎN VIRTUȚILE, ÎN VITEJIA NOASTRĂ STĂ PUTINȚA DE A LE REDA DREPTUL CA ÎNTR’O ROMÂNIE ÎNTREGITĂ ȘI LIBERĂ DE LA TISA PÂNĂ LA MARE SĂ PROPĂȘEASCĂ ÎN PACE, POTRIVIT DATINILOR ȘI ASPIRAȚIUNILOR GINTEI NOASTRE. ROMÂNI, ÎNSUFLEȚIȚI DE DATORIA SFÂNTĂ CENI SE IMPUNE, HOTĂRÂȚI SĂ ÎNFRUNTĂM CU BĂRBĂȚIE TOATE JERTFELE LEGATE DE UN CRÂNCEN RĂZBOI, PORNIM LA LUPTĂ CU AVÂNTUL PUTERNIC AL UNUI POPOR CARE ARE CREDINȚA NECLINTITĂ ÎN MENIREA LUI. NE VOR RĂSPLĂTI ROADELE GLORIOASE ALE IZBÂNDEI! CU DUMNEZEU ÎNAINTE! FERDINAND”;
- Interiorul arcadei monumentului cuprinde o succesiune de cartușe conținând numele bătăliilor duse de armata română pe frontul din Moldova („CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂȘTI”, „MĂRĂȘEȘTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COȘNA”) dar și ”BUDAPESTA”, amintind de eliberarea Ungariei de comunism, acțiune întreprinsă de Armata română la cererea expresă a aristocrației ungare; la capetele succesiunii de cartușe sunt dispuse câte o stemă regală: stema regală din 1922 și stema regală din 1936;
- Alte decorații mai cuprind patru date ale confruntărilor de pe frontul românesc (15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918, 10 noiembrie 1918), dispuse câte două la partea inferioară a picioarelor arcului, cifrul regal, dispus pe interiorul arcadei, două cote de nivel. Decorația interioară a Arcului de Triumf este prezentă doar în camere, cuprinzând:
- pe piciorul de est, în cameră se află pe perete placa comemorativă din 1936 amintind de inițiativa de ridicare a monumentului aparținând Regelui Carol al II-lea și miniștrilor săi și efigiile temporare ale suveranilor, realizate în bronz, care au fost inițial amplasate pe fațada sudică a monumentului (înlocuind cele două flori stilizate, montate de regimul comunist pentru a înlocui efigiile originale distruse) și dispuse aici la restaurarea monumentului din 2012 când s-au reamplasat pe fațada sudică a monumentului copiile din marmură ale efigiilor originale;
- pe piciorul de vest, în cameră se află originalele recuperate ale celor două plăci de marmură care fuseseră amplasate pe laturile Arcului de Triumf.
Arcul de Triumf prezintă o singură arcadă interioară frontală și două arcade mici transversale pe laturi care asigură accesul în interioarele picioarelor monumentului.
Secțiune frontală cu dimensiunile generale
Arcul de Triumf – reprezentare frontală, Secțiune frontală cu dimensiunile generale, reprezentare laterală
Accesul pe terasa monumentului se face pe interiorul picioarelor prin intermediul a 328 de trepte (164 pe fiecare picior). Interiorul Arcului de Triumf este împărțit pe 6 niveluri, parcursul scărilor fiind întrerupt de podesturi. Nivelul 4 cuprinde două camere (câte una pe fiecare picior) iar la ultimul nivel (6) se află un atic (cameră dispusă deasupra arcadei interioare a monumentului).
Petre Antonescu (1873 – 1965) a avut o activitate prodigioasă de arhitect, planificator urban, restaurator de monumente istorice și cadru didactic la Școala de Arhitectură din București, drept pentru care a fost ale membru al Academiei Române în anul 1945
Petre Antonescu (1873 – 1965)